Goodreads îmi zice că sunt “11 books behind” față de ce mi-am propus să citesc anul ăsta, ceea ce nu m-am hotărât încă dacă mai mult mă enervează sau mai mult mă amuză, dar până mă lămuresc, haideți să vă zic ce-am citit în aprilie.

Aprilie a inclus un concediu de o săptămână în Andaluzia – pentru care nu vreți să știți ce teanc am pus în bagaj. Cu toate astea, m-am trezit că mai degrabă trag cu urechea la conversațiile băieților sau mă uit pe geam și văd un peisaj ca nicăieri în altă parte, sau stau pe terasă pe întuneric cu pahar de vin.

Așa că, long story short, am citit ceva-ceva, dar mai puțin decât altădată.

Ce mi-a plăcut cel mai mult dintre cele zece cărți de aprilie, aveți mai jos.

Uite-așa o pierzi a lui Junot Diaz este, ca și Sufocare, o colecție de short stories conectate între ele. Toate sunt, într-un fel sau altul, despre iubire. Sunt scrise în stilul lui Diaz care aduce a proză poetică și îți atinge corzi emoționale pe care nu știai că le ai.

Am luat Conversații cu prieteni la insistențele Andreei. Este o carte perfectă pentru vacanță. Nu este life-changing, dar este scrisă într-un stil ușor addictive, care te face să întorci pagină după pagină. Este despre relații de toate felurile – convenționale, neconvenționale, asumate, ilicite, despre minciuni și despre sincerități, dar cel mai mult despre conversațiile cu prietenii.

De psihologie singura carte pe care am citit-o (terminat-o) în aprilie este O chemare curioasă: motivația pentru a deveni psihoterapeut – o carte care nu vreți să știți de când stă la mine pe raft, dar pe care mă bucur că în sfârșit am citit-o. Cum zice și titlul, este o carte despre constelația de motivații pe care le au oamenii care își aleg domeniul psihoterapiei. Hint: it’s not what you would think. Dar nu cred că trebuie să lipsească din lista de lecturi a oamenilor care lucrează în domeniu.

Am ocolit o vreme Pacienta tăcută a lui Michaelides – pentru că m-am temut să nu semene prea mult cu Alias Grace. Nu seamănă. E un thriller decent, cu o doză decentă de suspans și o poveste croită destul de inteligent, chiar dacă poate să devină oarecum previzibilă de la un punct încolo.

Vis febril este o cărticică micuță și ciudată despre pesticide și efectele lor, dar scrisă tare interesant (deși, cum am zis, weird). N-am lăsat-o din mână până n-am terminat-o, îi datorez (tot) Andreei că am trecut peste reticența mea și am citit-o în cele din urmă. Glad I did.

And finally, Drumul spre casă, de Yaa Gyasi – o altă colecție de short stories legate între ele care urmăresc transgenerațional povestea a două surori africane care nu s-au cunoscut niciodată și au crescut diferit – una în libertate, cealaltă în sclavie, este cartea care m-a scos din reading slump într-un moment în care aveam mare nevoie. Deci, știți voi, n-o ocoliți.

În rest, am găsit pe wall la Anca fraza de mai jos și mi-a plăcut atât de mult, încât aș vrea să ajungă și la voi.

Mai jos, lista cu toate zece. Enjoy!

41. Plec, a Cristinei Andone.

42. Uite-așa o pierzi, a lui Junot Diaz.

43. Conversații cu prieteni, a lui Sally Rooney.

44. Răzbunarea iertării, a lui Erc-Emmanuel Schmitt.

45. Pacienta tăcută, de Alex Michaelides.

46. O chemare curioasă: motivația de a deveni psihoterapeut, de Michael B. Sussman.

47. Albastrul din miez de noapte, de Simone van der Vlugt.

48. Ierbar, de Andrei Dósa.

49. Vis febril, de Samanta Schweblin

50. Drumul spre casă, de Yaa Gyasi.