Vorbeam ieri la aripioare cu cineva care mi-a spus că mai vine pe-aici în vizită după recomandări de cărți (smile & wave, Vlad, smile & wave 😀 ) și înainte să savurez complimentul cum se cuvine, mi-am adus aminte (unde-am lăsat bicicleta, era să zic) – mi-am adus aminte că n-am povestit încă despre cărțile (și cireșele) de mai.

Cu cireșele termin repede, că până m-am dezmeticit, deja nu se mai găseau nicăieri – nu am apucat să mănânc din cele galbene și tari și nici cireșe amare (sper numai să facă vreo bunică ceva dulceață).

Cu cărțile e altă poveste.

Mă uit peste lista de mai și văd niște cărți cam sumbre, parcă mai mult ca altădată, cărți cu cimitire, cu oameni care își știu data morții, cu oameni care se omoară unii pe alții, cu copii în tabere de refugiați. Dar what’s done it’s done și nu are probabil rost să mă mai plâng, mai bine vă zic ce mi-a plăcut din listă (numai nu dați cu roșii, am recunoscut că nu-s chiar a bundle of joy, mbine?).

Lincoln între vieți este cartea care a luat Man Booker Prize în 2017 și pentru care m-ați cârcotit deja când v-am zis despre ea de-ai zice că am fluierat în biserică. De fapt chiar despre o biserică e vorba – sau, în fine, despre o criptă în care Lincoln își petrece o noapte, cea în care acolo e adus Willie, fiul lui de 11 ani. Se cam joacă cu mintea ta cartea asta, e scrisă pe multe voci, o parte dintre ele sunt ale fantomelorcare populează amintitul cimitir, o parte sunt ale ziariștilor vremii care surprind cum pot spiritul întâmplărilor tragice prin care trece familia Lincoln. Nu vă place, am înțeles, cei care ați încercat s-o citiți. Mie mi-a plăcut, e altceva și nu în sensul rău al cuvântului.

Misterul Henri Pick este o carte despre cărți și despre biblioteci, despre efectele scrisului și cărților asupra vieților oamenilor. Am luat-o pentru că le-a plăcut Andreei și Laurei (și cu una dintre ele te mai poți pune, dar nu cu amândouă!). Nu o să vă dea viața peste cap, dar e o carte care-ți aduce aminte să nu iei prea multe lucruri în serios – nici măcar pe tine, și să tratezi, dacă poți, totul cu umor.

Am cumpărat Dare to lead a lui Brene în engleză, acum aproape jumătate de an – și tot atunci am început-o. Dar am terminat-o în câteva zile după ce mi-am luat de la Brand Minds ediția tradusă de Curtea veche. Este una dintre cele mai bune cărți ale perioadei (aproape îmi vine să zic – anului, so far) și e plină de insight-uri – pentru munca în organizații, dar și în viață.

Am primit Semn că te am de la Ioana, prin curier și am început s-o citesc în același week-end. Aș fi citit – altfel – o carte cu un cuțit pe copertă? Nu știu, zic eu (sigur că da, ar zice oamenii cărora le-am mai recomandat cărți de-a lungul timpului!). Am descoperit o poveste emoționantă a unui cuplu – pe care își pun amprenta mesajele transgeneraționale. Cred că cel mai mult mi-a plăcut cât de mult seamănă povestea din carte cu viața și cu poveștile pe care le aud în cabinet, și, de asemenea, că (spoiler alert) nu are un final sugarcoated. Mulțumesc, Ioana!

Am avut Animalul povestitor cu mine în Scoția (dar am terminat-o abia după ce m-am întors). Este o carte despre puterea pe care o au poveștile asupra noastră – to make us and break us. O carte despre cum povestea poveștilor este atât de mult amestecată cu cine suntem noi, încât nu mai știm unde începem noi și unde se termină poveștile (sau invers). E foarte frumoasă, dați-i o șansă!

Imortaliștii și Sonata Gustav sunt also inspired stories care vă pot da ceva la care să visați.

Anul ăsta n-am ajuns la Bookfest, dar am scanat obsesiv rubricile Bookfest de pe librăriile online (cu ce rezultate – vă arătam deunăzi).N-am ajuns nici să-l văd pe Papă(deși o să citesc în curând biografia lui apărută la Publica). Dar am ajuns să-mi văd bunica și să-i duc tortul cu lumânări pentru cei nouăzeci și trei de ani ai ei. Ceea ce – optimistă fiind – vă doresc și vouă!

Mai jos, lista cu toate zece.

51. Lincoln in the bardo, de George Saunders.

52. Imortaliștii, de Chloe Benjamin.

53. Narcissistic patients and new therapists, de Steven K. Huprich.

54. Iubirea nebună, de Andre Breton.

55. Misterul Henri Pick, de David Foenkinos.

56. Dare to lead, de Brene Brown.

57. Sonata Gustav, de Rose Tremain.

58. Semn că te am, de Ioana Chicet-Macoveiciuc.

59. The storytelling animal, de Jonathan Gottschall.

60. Copilul E, de Steve Tasane.